online
2010-03-22

Foarte informativ
cititi blog-ul intreg, destul de bine

Eu
2010-01-03

Vreau sa prind multi pesti mici !!!
unde ma duc si cu ce dau la peste?

online
2009-12-17

foarte bun
good start

Golman
2009-03-02

Good site
Nice site. But is too havy.

Aida B
2008-01-25

Draga gazda
Tin neaparat sa te anunt ca NU sint suparata de nici un fel, am prins tonul ironic din mesajele pe care le-ai postat la mine. multumesc ca mai vii pe la mine:) sa spun doua vorbe legate de site-ul tau: la pescuit nu ma pricep deloc, dar am o amintire placuta. am fost odata si o data la pescuit si mi s-a parut extraordinar de relaxant. am un cumnat care pescuieste, face si cercetari in domeniu, dar din pacate el nu cunoaste limba romana. cind o sa-l aduc in tara o sa te contactez pentru sfaturi.

Marius - Mircea Barau
2007-07-20

FARUL BUNEI SPERANTE !
Putem spune ca pescuitul cu naluci la salau si cu atat mai mult la somn, precum si la ceilalti rapitori importanti, pare mai atragator decat pescuitul la stationar. Aceasta, numai si pentru simplul fapt ca e mai dinamic comparativ cu asteptarea de multe ori frustranta in cazul unui pescuit la stationar. Evident, nu este o universal valabila optiune, probabil tine de temperamentul fiecaruia.
Incontestabil, spun majoritatea, are o mai mare eleganta sportiva, cum are de altfel si pescuitul crapului cu lanseta de musca, desi acesta din urma e mai degraba o curiozitate exotica. Pentru cei interesati insa de exemplarele mari de rapitori, pescuitul la stationar este o metoda mai eficace, cel putin la somn, daca nu si la salau.
Intr-un alt articol, am prezentat unul dintre locurile bune pentru pescuitul crapului din orasul Sulina, respectiv, Bazinul Mare. M-am gandit ca n-ar fi lipsit de interes daca as vorbi si despre pescuitul salaului sau somnului la stationar, intr-o zona imediat apropiata celei mai sus amintite.
Localizare:
Doua locuri au capatat o anumita celebritate locala si nu numai, pentru capturile de salau si de somn. Unul este la intrarea in Bazinul Mare, numit si Cap de Mol (mol insemnand in limbaj marinaresc dig de piatra construit in larg la intrarea intr-un bazin portuar destinat sa potoleasca apa si sa formeze cheuri suplimentare), aflat pe malul drept al Canalului Sulina, loc strategic pentru salau, unde am avut capturi importante, de pana la 7 kilograme.
Celalalt este anaforul sau groapa de la Farul Vechi, pe malul opus si aproximativ la acelasi nivel, loc consacrat pentru pescuitul somnului. E important de spus ca la ambele locuri se ajunge si daca nu aveti barca si se poate campa in imediata apropiere in special la Farul Vechi. Molul se afla in incinta inaccesibila pentru public a Portului Liber Sulina, dar, ocolind pe jos tot Bazinul Mare, veti ajunge exact in fata Capului de Mol, pe malul opus. Iar la anaforul de la Farul Vechi se merge trecand canalul Sulina in centrul orasului, luand-o apoi in aval si urmand linia vechiului dig de aparare de pe malul stang al canalului, printr-un cartier pitoresc care se numeste Prospect.
Plecand din Sulina cu echipamentul in spate, veti face aproximativ 30-40 de minute pana la ambele locuri. Cu barca, e un drum de nici 5 minute. Harta alaturata arata o imagine detaliata a acestor locuri. Asa cum se poate urmari din schema, cercurile rosii indica pozitia pe care trebuie sa se aseze pescarul la Capul de Mol, iar sagetile rosii indica directia in care putem lansa pentru a putea pescui cu rezultate bune la salau. Adancimea e relativ mare incepand de la mal, cu fund pietros pana la o distanta de aproximativ 15-20m, constituit in mod artificial prin scufundarea blocurilor de piatra pe un pat de fascine (crengi de salcie legate intre ele intr-o forma geometrica relativ regulata) incepand din imediata apropiere a capului de mol. Unul langa altul, pot pescui confortabil doi pescari cu doua lansete. Se pot inghesui si mai multi, in lungul digului, spre amonte, lansand direct in Dunare, dar exista riscul agatarii monturii la mal si al pierderii oricarui peste mai deosebit. Observati cele patru puncte galbene, am marcat cu ele o zona pe care nu o recomand celor ce vin aici pentru prima data.
Arocamentul de intarire a digului pana la capul de mol, fiind acoperit cu apa mai tot timpul anului, este o agatatoare sigura pentru monturi. Daca vreti sa dati in aceasta zona, asezati-va langa un localnic, urmariti-l cum pescuieste si cereti (sau furati) informatii de la el. In fata acestei pozitii mai sunt doua locuri consacrate pentru pescuitul salaului, respectiv capatul din amonte si capatul din aval al micului golf aflat tot pe malul drept al bratului. Pentru somn, avem trei pozitii din barca pe malul drept, notate pe harta cu cercuri mov. Sagetile negre indica directia de lansare. E recomandabil sa veniti cu barca, sa o ancorati la apa mica in interiorul golfului si sa dati cu lansete puternice si plumbi grei, de cel putin 80 grame, cat mai la larg. Evitati plumbii cu forme rotunde, care se lasa rostogoliti de curent. Foarte buni sunt cei hexagonali sau triunghiulari, care nu permit grapajul monturii si implicit eventualele agatari. Daca totusi veti agata, e bine de stiut ca, in aceste pozitii, sunt destul de rare cazurile cand montura nu mai poate fi recuperata.
Pe malul opus al Dunarii, se gaseste cladirea parasita a Farului Vechi, proiectat fiind de catre inginerii englezi Ch. Hartley si M. Engelhardt acesta a fost construit se pare in doua etape fiind terminat pe la 1870, la vremea aceea fiind proprietatea Comisiei Europene a Dunarii. Pe langa Far intra din Dunare un canal lat de aproximativ 30 de metri, catre Golful Musura, parte integranta a Marii Negre, numit de localnici Baia de Nord, unde si Bratul Chilia se varsa. Dupa ce parasesc Dunarea, apele aproape in cadere, odata devenite acest canal, se rotesc si dau nastere unor curenti turbionari, care au sapat un anafor adanc si spectaculos, plin pe trei sferturi cu apa si pe sfert cu peste. Se poate pescui in el si de pe mal, si din barca. Locul atrage in fiecare an pescari de somn din toata tara si produce si exemplare mari, de peste 10 kilograme.
Influenta vantului.
Atunci cand pescuim in Dunare, in mod evident ne avantajeaza vantul a carui directie poate reduce viteza curentului. Curentul da batai de cap mai ales celor care agreeaza pescuitul de finete cu monturi relativ delicate si vergi usoare. In general, cu un vant din fata nu prea puternic, am obtinut cele mai bune rezultate pe Capul de Mol la salau. Am putut folosi chiar si bambine, cand am pescuit la stationar. Am prins destul de bine in aceasta pozitie si cu vant dinspre sud sau sud-est. Dupa parerea mea, acesta impinge apa limpede din bazin spre malul drept al canalului si, odata cu aceasta, si mici suspensii. Suspensiile atrag obletii, obletii atrag salaul, salaul atrage pescarii etc. Cu obleti vii in carlig, aveti sansa unei portii pantagruelice de salau cu maioneza, la sfarsitul zilei.
Pentru groapa de la Farul Vechi, vantul dinspre nord sau nord-vest, nu prea puternic, a adus rezultate foarte bune la somn, in timp ce vantul dinspre sud are meritul ca impinge in anafor pestele de langa malul stang al canalului. Unghiul terenului produce un curent puternic, care antreneaza si pestele pe directia farului.
Nadirea.
Unii dintre dvs. veti spune ca asta e prea de tot, cu ce sa nadesti cand pescuiesti la rapitor? Eu am o metoda, atunci cand pescuiesc pe Capul de Mol. Ma folosesc de curentul relativ usor care se formeaza in aval, in lungul structurii digului. Folosesc un saculet din plasa de pescuit industrial, o matita cu ochiurile de 7-10 mm, in care pun peste mic, obleti sau guvizi proaspeti, (se pot procura foarte usor), cam 2-3 kilograme, pe care ii strivesc pe loc, dupa care scufund imediat saculetul chiar la baza Capului de Mol. Astfel, sangele si solzii micutilor sacrificati vor fi atractia zilei pentru salaul din imediata apropiere. In lipsa lor, se poate pune ce ramane dupa filetare de la crapul prins cu o zi inainte, dar nu cu aceleasi rezultate.
Dupa o jumatate de ora, mai arunc in apa cativa obleti morti din galetusa cu momeala vie. Vara, oricat te-ai stradui sa mentii vii obletii (folosind de exemplu o pompa de la o saltea de plaja, veche, care are la capatul furtunului o piatra poroasa, cum sunt cele folosite la acvarii), mai apar si pierderi, care pot fi fructificate in avantajul pescarului. Acestia din urma, obletii morti, e bine sa fie taiati cel putin de la jumatate pentru a sectiona totodata si basica scufundandu-se astfel mai usor la numai cativa metri distanta.
Tehnica.
Pentru pescuitul salaului la stationar, recomand vergi de putere mica sau medie, cu o lungime de 2,70-3,00 metri, ale caror varfuri sa fie destul de sensibile la muscatura pestelui. Unde este posibil, folositi si bambinele, ca mijloc de semnalizare suplimentar, cunoscut fiind faptul ca, de multe ori, muscatura salaului este foarte inselatoare.
Pentru pescuitul la somn, nu e nici o noutate daca spun ca sunt necesare vergi puternice si mulinete solide. Ce inseamna asta? Echipamentul meu de somn consta in doua vergi respectiv, Daiwa – SLX B 1920 de 1,90m/2 si Daiwa - SG 525 de 2,47m/2, iar pentru ele doua multiplicatoare, un Penn 40 Long Beach respectiv un Quantum HR 200L.
Referitor la liniile folosite pentru pescuitul salaului le prefer pe cele fluorescente sau cat mai vizibile, gen Daiwa Tournament Monofil – High visibility, (diametre 31/100, 6Kg sau maxim 33/100, 7Kg), fiindca ma ajuta sa evit zonele in care sunt agatatori. Pentru pescuitul somnului prefer liniile mai speciale cu miez de otel imbracate in matase vizibil colorata tot in ideia de a le putea directiona corespunzator fiindu-mi foarte greu sa rup in cazul agatarii o montura a carei linie are pe mijloc trei fire de otel si la capat un forfac textil de regula cuprins intre 0,3-0,4 mm dimensiuni ce realmente dau incredere celui ce spera la o captura.
La somn, tehnica localnicilor care pescuiesc in anaforul de la Farul Vechi este sa caute pragurile. Fie ca pescuiesc din barca, fie de pe mal, arunca lanseta, lasa montura sa atinga fundul, dupa care recupereaza usor pana simt ca montura s-a proptit intr-un prag. Cei ce nu cunosc tehnica sau sunt mai zgarciti cu ei insisi au tendinta sa lase montura nemiscata, fiindca locul are multe ragalii, crengi, cioate de salcii aduse de curenti puternici si pietre pe fund si risti sa agati. Dezavantajul este ca, in felul asta, momeala ramane in camp deschis, obligand somnul sa vina s-o caute. Somn fiind, mai doarme si el. Uneori, poate fi suficient, alteori, nu. Cand insa montura se propteste in prag, momeala e de multe ori chiar la botul pestelui si daca mustaciosul e mare, evident lungimea mustatilor e pe masura si astfel va detecta imediat nada. Nu o data, somnul o inghite rapid aproape instantaneu cu finisul asezarii monturii pe fund si se baga la loc sub prag. Daca aveti o trasatura violenta, intepati si vi se pare ca ati agatat, s-ar putea ca pestele sa fie sub prag. E inutil sa trageti de el, fiindca de fapt trageti de prag. Asteptati-l sa iasa si, eventual, dati-i un telefon, adica loviti ritmic si usor cu degetul in varga, deasupra mandrinei. Vibratiile se transmit prin firul intins pana la peste si il pot convinge sa iasa la plimbare in masa apei. Urmeaza lupta cu monstrul si de aici incolo, de cate ori voi avea ocazia, voi reaminti ca oricarui rabat la calitatea sculelor folosite ii urmeaza aproape mereu tristul esec.
In concluzie sunt atat de multe sursele de informare incat cu rabdare intr-un final vom sti cu siguranta pentru ce anume sa optam atunci cand ne propunem o anumita specie.
Monturi.
Indiferent de locul unde pescuim sau de sculele din dotare, recomand sa se foloseasca o montura cu un singur carlig, voi accentua mereu acest lucru. Ca oricare pescar, imi doresc de fiecare data o captura deosebita. Si credeti-ma merg la pescuit foarte des, chiar daca am la dispozitie numai o ora, imi iau un echipament usor, un minim pentru a da in Dunare, in fata casei. Sunt cu totul impotriva monturilor cu doua carlige (nu vorbim aici de incepatorii care folosesc mai multe, desi nu este permis), iar explicatia e simpla. Atunci cand, dupa multe incercari, reusesti sa intepi un peste de talie mare, cel de-al doilea carlig il elibereaza aproape inevitabil.
Pentru pescuitul somnului, prefer carligele Gamakatsu, rosii, cu tija lunga, armata cu doi spini, marimea minima fiind 2/0 cod 5260R, iar la salau folosesc carlige cu tija cat mai scurta, cu deschiderea relativ mica si deloc groase, Mustad numarul 1 sau cel mult 1/0 pentru a evita pe cat posibil ranirea pestisorului viu, care va fi cu atat mai bun, cu cat e mai vioi pe fundul apei.
In practica, pestisorul viu va trebui oarecum ridicat de pe fundul apei. Pentru asta, folosesc un forfac nu foarte lung de aproximativ 20 centimetri din fir textil teflonat Fushion, prins de linie fie direct, fie cel mult prin intermediul unui vartej triplu, legat la aproximativ un metru de plumb. Plumbul il leg la capatul liniei cu monofilament subdimensionat, ca sa se poata rupe usor, daca se agata in timpul drilului, fara a pierde pestele.
Nu complicati monturile cu multe agrafe, tuburi sau mai stiu eu ce minuni colorate, dati pestelui o singura tinta, momeala de pe carlig, restul trebuie sa se confunde cu mediul acvatic.
Evitati monturile gata facute, in special pe cele care se vand prin targuri, facute de negustori care le ataseaza tot felul de bilute, inele, agrafe, diverse ansamble, care de care mai ciudate, acestea justifica doar pretul piperat din piata.
Cumparati elemente de calitate si faceti-va singuri monturile, satisfactia fiind cu atat mai mare cu cat veti prinde peste prin propria pricepere.
Anotimpul rece este cel mai bun pentru a pregati un pescuit de calitate, cu conditia ca aceste monturi sa fie bine pastrate peste iarna.
Ce punem in carlig este o alta chestiune. Pentru somn, recomand ca fiind cele mai bune lipitorile de pamant, a nu se confunda cu cele de apa (balta), primele fiind mai carnoase de culoare cafeniu inchis si le gasim de multe ori atunci cand sapam pentru ramele negre, in schimb lipitorile de apa sunt moi, colorate cafeniu cu pete galbene si personal nu le folosesc desi se gasesc mult mai usor. Am incercat sa pescuiesc cu acestea din urma, greu de pus in ac, si nu am avut niciodata rezultate.
De asemeni foarte bune sunt coropisnitele, care uneori dau rezultate mai bune decat lipitorile de pamant, evident asta nu e o regula. Tiparii, mai greu de procurat sunt si ei o atractie deosebita pentru somn, broasca si scoica de apa dulce folosite de regula in perioada de toamna, ficatul de porc si, nu in ultimul rand, pipotele de gaina putin alterate la soare. Cu acestea din urma cunosc un caz de remorcare fortata, pescarul fiind intr-o barca usoara de fibra, de 3,5 metri, pe care un somn urias a plimbat-o zeci de metri, la un moment dat nerabdarea a pus stapanire pe el a fortat somnul care nici in ruptul capului nu se ridica de pe fund si a rupt o linie din fir textil daca imi amintesc bine de 0,28 mm, destul de rezistenta spun eu.
Foarte bune au fost matele de peste oceanic in special cele de macrou congelat, din pacate flota noastra de pescuit nu mai exista si in mod evident e dificil sa procuri o asemenea nada.
Pentru salau, prefer obletii vii, nu prea mari, si guvizii care, aici in zona printre pietrele de la mal sunt, chiar hrana naturala a salaului. Obletii se pot procura foarte usor si repede in numar mare, cu conditia sa avem la noi minciogul de crap cu ochiuri foarte mici si fundul asemanator plasei de tantari, cum sunt cele fabricate de firma Okuma. Putin malai umezit, loc cu apa mica, limpede, putin soare si aveti momeala asigurata.
Daca mergeti mai multe zile in acelasi loc, la salau, si prindeti peste cat pentru o tentativa de maioneza, dati-i sotiei o mana de ajutor cand il curata. Va aprecia acest gest dezinteresat, dar in acelasi timp fiti cu bagare de seama la ce are pestele in stomac, ca sa stiti ce momeala sa folositi a doua zi. O data, am descoperit un rac in stomacul salaului, am tinut minte si mi-am facut un obicei sa-mi procur raci pentru pescuit. Toamna, in lunile septembrie, octombrie, cand copii prind raci cu cercuri de plasa, pe malul Dunarii, am grija sa-mi iau cativa intr-o galetusa, vii, pe care ii prind de carlig cu elastic. Astfel legati, rezista mult, sunt vioi, dau mereu din coada si invita salaul la o masa pe cinste.
craparulsef@yahoo.com tel. 0742488152, in eventualitatea unui interes pentru asemenea informatii referitoare la noi locuri de pescuit sportiv.

Marius - Mircea Barau
2007-07-17

PE DUNAREA VECHE, LA NEA SIOMA
Nimic nu se poate compara cu aventura unei saptamani la pescuit, petrecute undeva, candva, cu prietenii de-o viata, in locuri cu adevarat izolate, cu avantajul eventual al practicarii diferitelor tehnici fara sa te muti cu tot echipamentul pe distante mari, iar atunci cand revii la cort, seara, sa te astepte o masa calda, cu un meniu grozav, din peste proaspat cu arome deltaice si voia buna a celui care te gazduieste. Momente deosebite care iti raman pe suflet pentru totdeauna. Peste iarna vei avea in mod sigur inca vii, fiorii partidelor de pescuit, vei visa la bolboroseala ceaunului din cujba, la seabla (un fel de tava), cu frunze de stuf pe care odihneau la cina pestii aburinzi, toate acestea fiind suficiente motive de doina la gura sobei. Delta Dunarii: aici s-a scris istoria pescuitului sportiv de la noi, aproape ca nu mai avem ce sa ne spunem unii altora si totusi exista un loc, deosebit, unic chiar, Dunarea Veche, unul din putinele locuri care nu sunt in proprietate particulara, incepand de la Mm 8+900, intrare de pe Canalul Sulina pana la canalul Magearu. Pe undeva pe la mijlocul distantei o mica gospodarie, o ferma de animale, unde batranul nea Sioma il gasesti aproape mereu trebaluind pe langa modesta lui locuinta. Deretica o plasa veche, un talian care a mai putrezit pe ici pe colo sau coseste fanul pentru vite, iar la pranz cand soarele dogoreste se mai odihneste un pic la umbra aplecatorii, unde la cujba improvizata ne prepara noua orasenilor o masa din peste ce va fi in mod cert stropita cu votca din belsug la cina de taina, cand il vom mai iscodi de una de alta astfel ca a doua zi sa fim siguri ca o data bine sfatuiti, vom scoate la lumina monstrul. Mosul hatru, nu se lasa cu una cu doua, te masoara bine inainte sa-ti destainuie locul gropii, te cantareste in asa fel ca la un moment dat iti zici in barba daca nu cumva tu esti cel mai intrebat si uite asa mai scoti o sticla de votca sa-i poti dezlega limba mosului. Dai boh na icranu spune de fiecare data mosul cand ridica paharul, adica un fel de ruga prin care bunul Dumnezeu sa ne dea pestele cel mare cu icre iar noi ceilalti ii intoarcem urarea. E aici de multa vreme, fost marinar, mai tarziu un fel de paznic al unui parc de nave ruginite, esuate pana mai anul trecut in zona. Navele au fost luate pentru fier vechi ramanand in locul lor gropile pe fundul apei. Acolo si azi mai vine crapul bostanos sa caute o scoica de el stiuta, acolo-n groapa nadim noi si de cele mai multe ori rotofeiul nu se lasa mult asteptat. Gropile sunt ca si locatie foarte aproape, prima fiind la salcioara aproximativ mila 10 pe Dunarea Veche, la o distanta de cel mult o mie de metri mai sus de ferma, adancimea maxima de aproximativ 7,5 m fiind la cel mult 15m de la mal si se intinde pe o lungime de aproape 70 de metri de la salcie in aval. Cea de a doua groapa mai adanca de aproximativ 9 m e putin mai sus la trei gemene adica la trei salcii loc situat cu inca aproape 700 de metri amonte de primul, avand o intindere mai mare si continuand mai mult spre mijlocul canalului. Multa lume a vazut si a petrecut nea Sioma, generatii de pescari, unii mai domoli altii mai aprigi, nu se pot lauda toti ca iau mers la suflet, pe mine si oltenii mei cum imi place mie sa spun, ne-a indragit si aproape de fiecare data ne-am bucurat de povata lui. E drept ca nici noi nu ne-am lasat mai prejos si l-am omenit cum ne-am priceput noi mai bine, desi pot spune cu mana pe inima ca mosului nu i-a lipsit nici o data nimic, fiind un bun gospodar, descurcandu-se de o viata muncind din greu. Palmele lui stau marturie, ele purtand amprenta trudei omului din delta. In acest loc, la nea Sioma, cum spunem noi, se poate ajunge cu o barca inchiriata fie din localitatea Crisan fie din portul Sulina desi e de preferat sa ai in prealabil un cantonament de cateva zile la capatul de linie al navei de pasageri, adica in Sulina, unde se poate pescui in mod deosebit asa cum am explicat in numerele 16 si 18 ale acestei reviste. Adaug si faptul ca nu lipsit de importanta este, (mai ales pentru cei ce vin din capat de tara si nu vor sau nu pot avea cu ei multe bagaje), faptul ca se pot aproviziona din Sulina atat cu nada sa spunem saci cu porumb cat si cu diverse alimente care alaturi de echipamentul propriu se pot incarca direct de la malul apei in barca cu care se vor deplasa in locurile, fata de care in continuare voi incerca sa va captez atentia. Pentru inceput va voi aminti de vorbele cheliosului Rex, care ne spune aproape mereu despre faptul ca odata ajuns intr-un loc necunoscut este de preferat sa te consulti cu un localnic asupra locurilor si eventual al tehnicilor de pescuit, personal eu asa procedez si insist pe acest aspect, lasam acasa orgoliile, oricat ni s-ar parea ca suntem cei mai priceputi si pentru ca timpul unui concediu de odihna sa spunem, este relativ scurt, e de preferat sa ni-l facem cat mai placut. Locurile izolate pot fi o incercare pentru cei mai multi dintre noi si nimeni nu le cunoaste mai bine decat bastinasul, natura-i atat de puternica uneori, te poate surprinde cand te astepti mai putin si va asigur ca la inceput, cand am facut primii pasi la coborarea din nava de pasageri nici eu nu am scapat de ochiul critic al oamenilor din delta de la care in ultimii douazeci de ani am avut cu adevarat multe de invatat. Trecerea timpului, a demonstrat in cele din urma, ca oamenii se pot obisnui cu ideia de a avea printre ei un concitadin de import iar eu m-am integrat aproape simbiotic, m-am stabilit aici si nu as mai pleca pentru nimic in lume. Cum spuneam posibilitati de a va informa in sens sunt si o data plecati din Sulina alaturi de un ghid, vom face cu o barca clasica, pana la nea Sioma, cam doua ore de mers. Evident pentru cei cu dare de mana se poate ajunge si in mai putin de jumatate de ora, dar e de preferat sa se navigheze cu o barca mare nu tocmai rapida, care sa poata eventual remorca una, doua barcute in care putem pune o parte din bagaje si cu care in zona vom putea face mici manevre catre cele patru locuri consacrate pentru pescuitul la stationar sau cu care vom putea face frumoase partide de pescuit la rapitor respectiv stiuca sau biban atat pe ambele maluri cat si pe un canal ingust paralel cu Dunarea Veche. Mai adaug si faptul ca altfel se vede dintr-o barca traseul atunci cand navighezi incet, cu posibilitatea de a imortaliza frumoase amintiri pentru albumul sportivului pescar, admirator, mereu insetat al culorilor indiferent de unde s-ar naste ele. Odata plecati din Sulina vom tine aproape de malul stang al bratului Sulina navigand amonte, iscodind eventuale locuri, la umbra unei salcii, ca poate cine stie candva vom incerca si pe aici. Cand am mers pentru prima oara la nea Sioma eram intr-o barca de douazeci de crivace, un caiuc, propulsat de un motor TN de sase cai, aveam si o lotca mica la remorca, faceam cam sase mile la ora, vantul era de la vest cred eu caci fumul de la motor nu ajungea pana la prova unde ma aflam, am simtit pe drum taria verdelui crud, mirosul acela specific al baltii, amestecul de salcie, plop, stuf sau de faneata strivita sub greutatea vitelor de stepa, asa ceva nu se uita. Conducatorul barcii la un moment dat sub privirile mele uimite se apleca pe o parte si lua direct din Dunare cu un borcan apa si bau cu sete pana la fund, m-am repezit si i-am oferit o sticla de apa minerala, a zambit cu inteles si a pus-o langa el fara sa o desfaca multumindu-mi. In mintea mea m-am gandit ca-i trecuse setea. Mai tarziu am inteles, ca in vremurile acelea principala grija a locului erau cei mici de acasa. Acum e cu totul altfel, localnicii au tot felul de ambarcatiuni unele cu motoare puternice altele moderne chiar, dar mie si acum imi place sa navig intr-o lotca mare pescareasca a carui motor sa duduie iar noi sa tipam unii la altii, ca sa ne putem auzi. Oltenii mei cum le spun eu, sunt galagiosi din fire cred si nu le displace de fel trancanitul supapelor, vorbim intr-una despre cum o sa ne asezam, unde ne facem tabara, cum amplasam corturile, care langa care sa pescuiasca, Gigi e cel mai vorbaret, Florin e mai cool, Peter e mai pe sufletul meu, domol la vorba, cu un accent deosebit de ardelean, iar Alin e ca o fata mare, mereu avand ceva de intrebat si asta n-ar fi tot daca intrebarile nu ar veni de-a valma insistent pe aceeasi tema: unde-l poate prinde pe cel mare. Nici acum dupa ani de zile nu s-au schimbat, ne pregatim in fiecare iarna pentru acest moment, ne facem tot felul de planuri si cand in sfarsit ne intalnim nu ne mai saturam de vorba desi toata iarna inrosim telefoanele. Drumul e lung, desfacem pe mijlocul barcii din bagaje, mancam ceva, stropim cu tuica de a lor (placuta la gust, deloc tare) si ne dregem mai la urma cu niste zaibar, evident oltenesc. Cand incepe sa ne placa mai mult caiucul se propteste in mal, am ajuns la nea Sioma. Ne-a auzit de cum am intrat pe Dunarea Veche, ne astepta, iar noi sarind din barca strigam ca apucatii Dai boh na icranu nea Sioma! Ne raspunde la fel, ne imbratiseaza parinteste dupa care ne ajuta sa dam jos din bagajele, multe de fiecare data, platim barcagiul pe Dudu, nepotul meu si stabilim cu el cand sa vina sa ne duca inapoi la Sulina. Avem cu noi doua barci mici pe care le oprim pentru scurte deplasari, sau pescuit la stiuca. In sfarsit Gigi ia sticla de tuica si impreuna cu Florin il iau de gat pe nea Sioma si merg inaintea noastra la umbra sub cerdacul unde la cujba ne asteapta borsul de peste fierbinte. Ne aruncam pe castroanele cu mujdei de parca n-am fi mancat cu o ora mai inainte. Dar e altceva numai si la gandul ca acum trei ore inainte acel peste inota fara nici o grija pe fundul baltii si tot e mai mult decat orice alte cuvinte. Totul fusese aranjat de mine cu cateva zile inainte, iar aici in delta vorba-i vorba si fapta-i pe masura. Lui Peter de fel nu-i place sa manance peste, dar zama-i buna si-si mai pune un castron. Mai stam la povesti e inca devreme, intre timp eu care raspund de fiecare data de organizarea taberei, impreuna cu Peter si Alin mai caram din alimente la bucataria improvizata a lui nea Sioma. Avem un cort mic, un iglu de doua persoane, separat pentru alimente, in care pastram doar conservele, o parte din paine pe care o vom folosi la nada si eventual la micul dejun pe care-l servim de obicei langa corturi dimineata devreme alaturi de o cafea facuta pe rand, de fiecare, pe primusul lui Gigi. Tot in cortul acesta ne adapostim de ploaie pungile cu nada, malaiul, sroturile de floarea-soarelui, si multe alte maruntisuri si bineinteles lansetele noi ale lui Alin ca vorba ceia is de firma si baiatu nu suporta sa-i steie peste noapte sculele acolo unde pasc vitele. Mi le deoache incornoratele zice el si iar nu prind peste ca anul trecut. Sar cu gura pe el si-i promit ca-i vom da peste ca de fiecare data de la noi ca poate asa il lasa nevasta si la anul in delta. Bombane ceva si-l vad cum se apleaca cu fereala catre shimanele lui -Catana Specimen-, le tine in mana de parca si-ar purta propriul copil nou nascut. Ba, zice Florin de cate ori m-am urcat eu cu fundul pe betele mele si cei mai mari pesti tot eu ii prind, culmea e ca are dreptate. Cand nu esti atent, Florin intr-un moment de inspiratie, in zile cand soarele e sus pe cer si pestele devine tot mai reticent, pleaca cu barcuta pana la Dunarea Mare cum ii spune el, respectiv Canalul Sulina si pana in seara vine cu un singur peste cel mult doi care de multe ori depasesc 20 Kg. bucata. Il invidiem toti unii dintre noi fac poze cu crapul lui Florin probabil in speranta ca se vor molipsi si ei. Pe naiba asta a mancat mult cand era mic. In sfarsit terminam de intins celelalte trei corturi mari, iglu, ne umflam saltelele, ne bagam hainele in interior mai aranjam pe ici pe acolo, aducem si cei sase saci cu porumb langa corturi, baxurile cu apa minerala, sticlele de tot felul, bidoanele bahice si mai luam o pauza. Se insereaza si hotaram a ne odihni la lumina focului aprins in soba de nea Sioma pentru a-si prepara cafeaua pentru dimineata. Aprindem lampasele de miner le aliniem astfel ca de departe spui ca s-a mutat Sulina mai la vest. Asa facem mereu de multa vreme si plecam pentru o saptamana sau doua, de mai multe ori pe an, ca sa putem pescui in toate anotimpurile, cunoscut fiind faptul ca nu aduce anul ce aduce ceasul. Pacat ca nu putem lua cu noi macar cateva din capturile deosebite, caci aici pestele odata prins trebuie eliberat fiind o zona protejata pentru pescuit pe timpul verii, numai in perioada de iarna se permite pescuitul industrial, dupa parerea mea, o anomalie fara sens. As fi de acord sa nu se mai pescuiasca industrial in aceasta zona, chiar niciodata, in timp ce pescuitul sportiv sa se desfasoare normal, evident cu respectarea dimensiunilor minime, si cu pastrarea macar a unui exemplar pe zi sau a unei cantitati minime pentru consum caci sincer vorbind sa vii in delta si sa nu mananci peste e cam de aiurea. Dar asta e o alta poveste dintre multele pe care le aflam la inceputul fiecarui an, cand inaintea ordinului de prohibitie, asteptam cu sufletul la gura ceva bun, respectiv pasajul din text care sa-l bucure si pe sportivul pescar. Pe scurt in zona sunt cateva locuri asa zis consacrate si anume, la crap pescuitul sportiv se poate practica atat la intrarea pe Dunarea Veche pe ambele maluri respectiv pe malul stang, patru posturi cel mult, incluzand si locul de campare, precum si malul drept unde se pot desfasura mai multi pescari pe un arocament de protectie locul de campare fiind aici mult mai larg. Aici am avut deosebita placere sa pescuiesc in compania lui Vlad Pavlovici unul din cei mai tehnici pescari la crap, alaturi de care am avut nenumarate partide extraordinare de pescuit. In continuare in imediata apropiere a fermei lui nea Sioma cel mult cinci posturi de pescuit nu tocmai apropiate, loc cu intinsura pana la mijlocul Dunarii Vechi. Mai sus, la salcia arsa, cum spunem noi, locul cel mai consacrat cu adancimi in imediata apropiere a malului de pana la 9 m. loc de altfel si unde am avut si cele mai mari capturi, desi niciodata peste 14 Kg., aceasta pozitie fiind de altfel preferata de prietenii mei oltenii. Din aceasta pozitie nu departe in amonte mai exista un loc tot pe malul stang, cu adancimi la fel de mari la mal dar si la adanc, unde se pot instala lejer sase pescari, loc in care anul acesta mi-am propus sa insist mai mult. In toate aceste pozitii se va nadi puternic in prima zi dupa care vom intretine patul de nada in fiecare zi. Din experienta e de preferat a se nadi concentrat in fata fiecarui post cu nade grele, sau ingreunate, in general fara a fi ingrijorat ca aceasta ar putea fi mutata de curentii de fund mai ales in aval, decat in cazuri exceptionale de furtuna din directia N sau NE respectiv NV, se poate arunca nada de orice fel, cea mai apreciata de crapul de aici fiind porumbul uscat in cantitati relativ mari, amestecat sau nu in mamaligi consistente din malai nu tocmai fin, la fierbere adaugandu-se sroturi de floarea-soarelui, pesmet, biscuiti vanilati proaspat macinati, dupa racire la framantat adaugand lapte praf crud, alune crude proaspat macinate, bucati mici de rama neagra care se poate procura din imediata apropiere a locului, mai departe intervenind inspiratia pescarului in ceea ce privesc aromele. Personal evit in mod constant anasonul. Nu uitati de halva, iar in perioada din imediata apropiere a boistei feromonii de crap va vor aduce reale satisfactii, acestia din urma de mentionat ca in prima faza odata aruncati in amestecul greu de fund vor avea un efect ciudat de alarmant, mai exact nu va misca nimic, dupa aproximativ patru pana la sase ore, vor fi sarea si piperul partidei de pescuit. De regula rezultate bune, vor apare dupa cel mult doua trei zile de asteptare pe monturi „adevarate. Pentru incalzire se poate apela pe o singura lanseta la ceva mai atractiv in asteptarea ciortanului desi exista riscul sa prindem vesnicul caras care nu ne da pace nici unde in aceste locuri. Se balizeaza locul, fie unde intuim ca vom prinde, fie unde ne indruma ghidul nostru, asa cum am mai spus, cu vesnica baliza de plastic de la sticlele de bere de 2 kg., de culoare inchisa, acestea fiind vizibile chiar si la o distanta mare, pe timp atat luminos cat si innorat, se momeste locul cu barca pentru distante mari de la mal si se lanseaza pe nada la punct fix. Balizele le leg cu saula sintetica de o piatra suficient de mare pentru a nu fi mutata nici de rafalele de vant nici de agatarea accidentala cu carligul. Prefer sa pierd o montura decat sa schimb asezarea balizei, fiindca asa cum am mai spus, balizarile la distante de peste 60-70 m sunt greu de refacut cu exactitate pe acelasi loc, si ma refer exclusiv in pozitia amintita in imediata vecinatate a fermei lui nea Sioma loc cu intinsura senalul navigabil fiind cam la 80 de m. distanta. Vom pescui, vorba mea, cu doua lansete, care sunt prea putine de obicei, trei fiind de cele mai multe ori prea multe. Pentru a putea fi aproape siguri ca nu vom rata un crap de peste 10 kile, am recomandat si recomand in continuare fire relativ groase de 0,32-0,35, dar nu mai mult de 0,40 monofilamente moi, in ideia ca dorim a lansa montura si la o distanta de 70-80m, lansete cu o actiune cuprinsa intre 2 ½ si 2 ¾ chiar 3 livre, mulinete pe sistem baitrunner, carlige nr. 1, 1/0, 2/0, functie de sezon de montura desi recunosc ca uneori, cand crapul fie este el mai mofturos, fie pescarul este mai nerabdator, s-au obtinut rezultate bune si cu carlige mai mici respectiv nr. 2-3, chiar 4-6, repet nu se face rabat la calitate pentru ca este pacat. E de preferat sa avem tot ansamblul bun sau foarte bun, rateul daca este, sa fie numai cauza neatentiei pescarului sau in cel mai nefericit caz datorat faptului ca in ziua respectiva din diferite motive pestele nu este lacom ca de obicei. Pregatesc monturile din iarna si le tin la rece. Am avut rezultate excelente atat in septembrie-octombrie perioada in care aproape inevitabil sunt in concediu, cat si la inceput de noiembrie iar primavara devreme cu putin inaintea perioadei de prohibitie s-au obtinut rezultate bune. In alta ordine de idei, indiferent de sezon se va folosi o montura cu fir de par destul de raspandita la noi. Revenind la povestea noastra pe la miezul noptii dau stingerea si de comun acord ne luam in mana cate un lampas de miner a carui lumina orbitoare ne indruma pasii grei catre corturi. Reglam flacarile la minim si agatam licuricii acetilenici sub umbrelele mari pictate cu reclame de bere. Ne luam cate un scaunel sub fund si uitandu-ne la stele ne vine inspiratia. Hai sa mai desfacem cate o cutie de bere inainte de culcare. Nu dureaza mult si Florin intra in cortul lui frantuzesc unde incepe a sforai aproape instantaneu. Aruncam cu papucii in cort chipurile sa-l speriem dar nu avem sanse, continuand sa sufle ca un trombon spart. La un moment dat, liniste, nu pot adormi la grija zilei de maine, nu e putin lucru sa organizezi un asemenea sejur, repet in gand un mic plan pentru primele ore ale diminetii, fixez desteptatorul telefonului si adorm fara vise. A doua zi la ora cinci cafeaua fierbe, pregatesc micul dejun, branzeturi, legume, sunca preparata de Gigi la Brosteni la socri iar cand cafeaua-i gata apuc o lingura mare de lemn si bat cu ea intr-o cratita la intrarea corturilor. Ies pe rand, au niste fete de dos, nu intelegi ce spun, iar ceea ce intelegi sunt injuraturile. In sfarsi mancam iar la cafea apare si nea Sioma. Are in mana o sticla de plastic de jumatate, cu Palinca de Bihor, ne imbie, eu si Alin refuzam categoric, ii punem mosului o cana mare cu cafea, iar in timp ce sporovaim ne apucam sa amestecam in doua galeti nada de apel. Galetile sunt mari cam de 15 litri, incepem prin a sfarama cate doua mamaligi in fiecare galeata. Sunt preparate cu o zi inainte de Steluta sotia mea. Ne-a facut opt bucati sa avem pentru primele zile, cunoscut fiind ca ne vom reveni de tot, abia a treia zi. Dupa ce am faramat bine mamaligile adaugam srot de floarea soarelui, esente de vanilie cate trei sticlute mari, cate o punga de atractant de crap, tarate de grau si boabe de porumb pana se umplu galetile. Umezim daca este nevoie cu nectar de fructe. Impartim nada in patru parti mai aducem doua galeti si in felul acesta e mai usor de framantat. Am pus de cu seara un sac de rafie, cu porumb la muiat in balta. Ne stabilim locurile, iar eu si Florin amplasam la cerere balizele dupa care aruncam in mod egal din barca, porumb in dreptul fiecarei balize. Jumatate din nada preparata o amestecam cu feromoni de crap, folosim trei fiole, facem bulgari mari, grei si foarte lipiciosi dupa care ii scufundam in dreptul fiecarei balize. Cealalta jumatate de nada o amestecam cu miez de paine o mai umezim daca e nevoie fie cu nectar fie cu atractant lichid o facem suficient de lipicioasa sa stea bine pe momitoare. Eu si Peter avem cate doua lansete, vom folosi cate una pe monturi cu tub cu momitor atasat iar cea de a doua cu greutate atasata de 60 gr. Pe carlige vom avea ca in imagine unu sau doua boabe de porumb legate cu fir de par. Gigi si Alin vor pescui cu cate trei lansete ca asa au vazut ei la Sarulesti. Florin dupa ce a nadit zona lui se urca in barca si pleaca la Dunare spunand ca va pescui pe locul lui dupa amiaza dupa ce se mai aduna crapul. Nu ne grabim fiind prima zi chiar nu ne asteptam la capturi deosebite. Ne caram fiecare truse bete suporti tot echipamentul de stationar il amplasam montam sezlongurile, umbrelele si in final lansam pe rand. Nea Sioma trece cu barca prin fata noastra si ne intreaba daca am prin ceva. Nici un raspuns, sau ceva de genul abia am aruncat la care ne spune sa nu fim tristi ca ne aduce bubu. Bubu evident e ceva cu dop si ne uitam in urma lui, abia se mai zareste cand Peter are un dril scurt si pierde. A fost mare spune el. Nu trece mult si Gigi prinde un ciortan si ne intreaba daca sa-i dea drumu la care toti sarim cu gura pe el sa-l elibereze caci acela nu e peste. Asa si face. Peter la scurt timp are iar un rateu dupa un dril de cateva secunde. Nu ne vine sa credem, foloseste carlige subtiri si-l sfatuim sa le schimbe. Gigi mai prinde un ciortan mai grasos, eu si Alin nimic. E drept ca Alin e pe o pozitie mai speciala sub o salcie la umbra plus ca prinde in amonte pe una din vergi malul adanc de patru metri la o distanta de cel mult trei metri de langa stufaris. Aici ar trebui sa-l plesneasca bine. Oricum pana la pranz nu prea sunt rezultate. Eu si Peter ne retragem la umbra trecem pe la bucataria lui nea Sioma dupa care ne urcam in cea de a doua barca si plecam pe un canal ingust cu umbra deasa sa incercam la o stiuca. Prindem cateva mirlite pe care i le dam la intoarcere lui nea Sioma pentru plachie. Cand ne intoarcem si Gigi si Alin au prins cativa ciortani si carasi, in rest nimic deosebit. Ne asezam si noi si patim la fel. Inainte sa ne intoarcem la corturi mai nadim cu porumb pentru a doua zi regretand ca nu am aruncat nimic cu o zi inainte cand am ajuns. Pe seara apare Florin, are in barca un singur peste un crap de 23 de Kg. Evident urmeaza pozele, laudele lui nea Sioma si visele noastre ale celorlalti. Plini de speranta infulecam din plachia lui nea Sioma facuta intr-un ceaun de doua galeti. Cat sa mananci, ramane pentru a doua zi de dimineata sa incalzim ce a ramas. Doinim in jurul sticlelor, vorbim toti deodata, afumam bine plachia si ne retragem mai devreme la corturi. Visam repede caci inevitabil desteptarea e la aceeasi ora dupa care reluam aproape la fel programul. De dimineata Alin are noroc si prinde un crapcean cu putin peste trei kile. Merg la galeata lui si constat ca toata nada e rosie. Ce ai pus, iar el imi arata o sticla de Senssas de capsuni. Astept cand nu e atent, bag mana in galeata si plec cu mai bine de jumatate, auzind in urma niste urari oltenesti. N-au avut efect pentru ca imediat timp iau un crap de aproape opt kile. Din neatentie ranesc urat pestele, sunt nevoit sa il retin. Alin si-a ascuns capsunata lui de import. In continuare prindem toti dar nu mai mari de trei kile fiecare, altfel se anunta o zi frumoasa. La pranz Florin pleaca iar la Dunare. Noi nu prea mai prindem, soarele ne dovedeste pe toti. Oprim orice activitate, revenim la corturi iar Gigi ia o fixa de trei metri si merge in spatele gradinii lui nea Sioma pe canalul Ghermandi unde prinde bibani in prostie. Vine razand, azi facem saramura. Dupa amiaza mai prindem cativa crapceni cand auzim motorul barcii lui Florin. Gramada pe el dar stupoare, a fost pe acelasi loc a prins o moaca la rama neagra, a schimbat locul si a avut un dril obositor cu un crap la fel de mare care intr-un final se agata de fund si e obligat sa rupa. Pacat. Ma uit spre nord vest si vad cum nori negri se ridica de dupa salcii, un vant usor ne racoreste mintile iar peste noapte picaturi de ploaie lovesc corturile bine intinse. Ne trezim comentam cu ingrijorare anticipand o zi urata. Asa a si fost dar nu una ci doua timp in care s-a prins moderat desi timpul efectiv de stat pe bete a fost limitat. Nu am incetat sa nadim respectand tainul de mentionat fiind faptul ca in seara a treia am facut niste mamaligi imense in ciaunul de trei galeti al lui nea Sioma. Baietii au adunat lemne de foc iar eu m-am ocupat personal de preparare, le-am aromat puternic si la fiecare fierbere am adaugat feromoni in ideia de a verifica efectul lor dupa fierbere. Si acum imi pare rau ca nu am pus la fiert macar jumatate de sac de porumb folosind in continuare porumb muiat peste noapte pentru bulgarii de nada. Oricum a cincea si mai ales a sasea zi de pescuit au fost cu adevarat de pomina, cu o singura exceptie care de fapt era de anticipat, toti mai putin Alin am prins peste la greu cum spun oltenii. Alin nu a avut capturi peste 4 kile noi ceilalti ne-am desfasurat in forta e drept nimeni nu a avut nici un crap mai mare de opt kilograme dar au fost destui ceilalti intre patru si sase kile. La sfarsitul saptamanii pe la pranz auzim motorul caiucului si-l zarim pe Dudu in picioare facandu-ne cu mana. Timpul a trecut prea repede si ramane sa mai facem o iesire in toamna tarziu in aceeasi formula. Asa s-a si intamplat numai ca in locul lui Alin a venit prietenul nostru comun Bobo, nascut in satul cu ministri, cel mai haios pescar de pe pamant, omul langa care risti mai tot timpul sa ai un spasm muscular de atata ras. Probabil ca Alin a spus acasa adevarul despre ce a prins caci se pare ca are interdictie de pescuit in Delta pe timp nelimitat. Echipa in sine ramane constituita, iar noi speram ca anul acesta ordinul de prohibitie nu va fi presarat cu mai stiu eu ce inventii noi referitor la zonele de pescuit ci dimpotriva el va proteja atat fondul piscicol cat si pescuitul sportiv in aceeasi masura. craparulsef@yahoo.com tel. 0742488152, in eventualitatea unui interes pentru asemenea informatii referitoare la noi locuri de pescuit sportiv.

Marius - Mircea Barau
2007-07-17

SULINA MON AMOUR !
Sulina este un oras la capatul geografiei. Daca intinzi putin piciorul, iesi din harta. Aici oamenii spun ca vad primii rasaritul soarelui si ultimii dreptatea si tot aici vantul bate numai de doua ori pe an, sase luni de la sud si sase luni de la nord, adica mai tot timpul. Strazile principale sunt lungi si paralele cu Dunarea si, in loc de nume, sunt numerotate ca strazile americane, strada I, strada a II-a, strada a III-a si asa mai departe (dar nu foarte departe, la strada a VI-a se termina orasul). Astfel, Sulina e micul New York al Deltei. Pentru pescari sportivi, de aici se poate pleca inspre canalele si lacurile dimprejur (Rosulet, Rosu, Potcoava, Puiu, Erenciuc, Lumina, Bijan, Tataru, Macarova Mare sau Mica, Porcu etc.), dar ar fi gresit sa credem ca orasul este doar un punct de tranzit. In Sulina sunt cateva locuri importante de pescuit, in special la somn si la crap. Pentru "crapisti", Bazinul Mare, asa cum este el cunoscut, e locul cel mai bun de intalnire cu crapul masiv, bostanos, visul multora, un luptator pe masura greutatii sale, care da fiori chiar si unui pescar experimentat si te poate face sa povestesti ani la rand despre captura vietii. Localizare si scurt istoric. Bazinul Mare, are intrarea din bratul Sulina al Dunarii, cu o adancime maxima de aproximativ 9,5 metri, cu o apa limpede de invidiat si o configuratie a fundului care ofera adancimi mari chiar la mal. E situat in imediata apropiere a orasului, la cel mult o jumatate de ora de mers pe jos din centrul acestuia. Primele masuratori in vederea inceperii lucrarilor la acest bazin au fost facute in 1973. Lucrarea era mult asteptata de autoritatile locale, bazinul urmand a fi plasat in dreptul farurilor vechi ale portului, cu scopul de a usura operatiunile navelor maritime. In 1975 au inceput primele lucrari de dragaj, materialul dragat fiind refulat prin conducte pe malul marii. In zona nou formata se afla azi o unitate militara. In 1979, lucrarile au avansat si pe malul Bazinului s-au construit platforme de depozitare a marfurilor, iar 1980 in s-au facut primele operatiuni de incarcare a marfurilor pe nave. Cum se vede si din forma lui oarecum geometrica (zici ca s-a nascut dintr-un tata-dreptunghi si o mama-trapez), este o constructie artificiala cu dimensiuni impresionante, o lungime maxima de 660 m si o latime maxima de aproximativ 500 m. Influenta vantului Intre multe altele, farmecul Bazinului este ca, din cele 64 de specii de pesti care traiesc in Delta Dunarii (unele dintre acestea fiind in expansiune, cum sunt crapul sau platica, altele fiind in regresie, ca stiuca sau linul), aici se pot pescui peste 20 de specii in mod sportiv. Bazinul e o Dunare stationara, ca un golf al canalului Sulina. Daca v-ati dorit vreodata sa pescuiti in Dunare, cu toata bogatia ei de peste, dar in acelasi timp sa aveti confort ca pe lac, adica fara curenti care tarasc montura, ridica bambina sau spala patul de nada, Bazinul ofera ambele avantaje. Se poate arunca nada de orice fel, fara grija ca aceasta ar putea fi mutata de curentii de fund, decat in cazuri exceptionale de furtuna. In termeni marinaresti, vantul cel mai putin agreat de pescari este cel din directia N-E, la forta 7-8, care nu-ti lasa mari sanse de a nadi in mod eficient. Nici daca incerci sa pescuiesti la adapost, pe malul sub vant, nu e tocmai usor. Totusi, vantul acesta de N-E sau E, N-E aduce pestele din Dunare, iar cand nu depaseste forta 4 (mai exact, de la forta 2 la 4), este ideal a pescui pe latura de vest a Bazinului, cu vantul chiar din fata. Pestele, dupa opinia mea, e atras spre acest mal odata cu suspensiile antrenate de curenti, care de multe ori pot fi nade usoare. In general, cu un vant din fata nu prea puternic, am obtinut cele mai bune rezultate si cele mai mari capturi. Multi evita sa pescuiasca in asemenea conditii, mai ales pe timp rece, din comoditate sau pentru simplul motiv ca nu sunt obisnuiti, dar nu stiu ce pierd. Nadirea Din experienta mea, cea mai apreciata nada de crap ramane tot porumbul uscat, pus la moi, cu 24 de ore inainte; mai nou am descoperit un bob de culoare albicioasa care se cultiva in zona Olteniei. Porumbul trebuie aruncat in cantitati relativ mari, cam 5–10 kg pe zi pentru rezultate bune, acestea simtindu-se dupa cel mult trei zile de asteptare. De regula, se balizeaza locul, fie unde intuim ca vom prinde, fie unde ne indruma un localnic cu experienta, cu vesnica baliza de plastic, cele mai bune fiind sticlele de bere la 2 kg. de culoare inchisa, care sunt vizibile chiar si de la mare departare, pe timp atat luminos cat si innorat. Dupa aceea, se momeste locul cu barca pentru distante mari de la mal si se lanseaza pe nada la punct fix. Balizele le leg cu saula sintetica de o piatra suficient de mare pentru a nu fi mutata nici de rafalele de vant nici de agatarea accidentala cu carligul. Prefer sa pierd o montura decat sa schimb asezarea balizei, fiindca balizarile la distante de peste 50 m sunt greu de refacut cu exactitate pe acelasi loc. Doua lansete sunt prea putine, trei sunt prea multe. Spun asta pentru ca, daca nu ai un partener experimentat in „arta minciocaritului”, apar serioase probleme in timpul drilului chiar si cu un crap de numai 5-6 kg, care, odata adus la mal, poate incurca firele intre ele. Daca vergile sunt prea moi, va fi cu atat mai greu sa dirijam un asemenea exemplar spre mincioc. Pestele e foarte viguros, avand hrana variata (vegetatie, crustacee si foarte multa scoica) si un antrenament pe masura, vine din Dunare, unde curentii in zona sunt uneori mari, si gaseste aici o oaza de liniste, un fel de rai in timpul vietii. Probabil ca aceasta hrana diversificata, combinata cu ceea ce ofera pescarii, mamaligi imense, aromate, tot felul de nade parfumate, porumb, seminte si sroturi, proteine, este, alaturi de apa puternic oxigenata, cauza unui gust extraordinar al carnii pestelui. Nicaieri in Delta nu am mancat un peste mai gustos. Fac exceptie capturile care au intrat in Bazin recent. Pe acestea, pescarii le deosebesc dupa culoarea inchisa, putin negricioasa. "Veteranii", care au stationat ceva timp in aceasta apa deosebita, au culori vii, aprinse si, mai ales, nu au gustul de mal al pestilor din balti. Un bors pescaresc pregatit din pestii prinsi aici este o grozavie culinara. Tehnica Pentru a fi aproape siguri ca nu vom rata un crap mare, recomand monofilamente moi si destul de groase, dar nu mai mult de 0,40, ca sa putem lansa montura si la o distanta de 70-80m sau chiar mai mult. Am pescuit cu vergi puternice de 3,90 metri si 3 livre, DAM model Andy Little, mulinete solide (eventual, cu baitrunner) si carlige nr. 1, 1/0, 2/0, in functie de sezon si de montura. Preferatele mele erau carligele Gamakatsu seria 3350 nr. 1. Dar, cand crapul este mai mofturos sau pescarul mai nerabdator, se pot obtine rezultate bune si cu carlige mai mici, cum ar fi cele nr. 2, 3 sau 4 cu tija scurta de la Owner. Altminteri, orice rabat la calitate inseamna esec garantat. Pe Bazin se pescuieste cu rezultate foarte bune, uneori excelente primavara devreme, imediat dupa dezghet, daca a fost o iarna grea – caz rar in Sulina, unde influenta marii imblanzeste iernile – dar mai ales in septembrie-octombrie. Cand este prea frig, se poate pescui la pluta culisanta cu fire de maxim 0,20 cu vergi tip match de 4,20 metri, stil „sheffield”, sau feeder 3,90 metri, cu rezultate foarte bune pe carlige nr. 4, 6 sau 8, cu momeli foarte moi si in mod evident atractive, lansate pe un pat de nada facut cu cel putin doua zile mai devreme. Am avut rezultate excelente atat in noiembrie, cat si la inceput de decembrie, iar primavara devreme s-au obtinut rezultate spectaculoase pe feeder cu viermusi. Monturi si retete Indiferent de sezon, as recomanda sa se foloseasca o montura cu fir de par si un singur carlig, montura din ce in ce mai raspandita la noi. Evitati insa monturile acelea care se vand prin targurile noastre, facute de negustori care le ataseaza tot felul de bilute, inele, agrafe, de parca ar vrea sa-l faca pe crap mecanic si ii arata diverse ansamble, care de care mai ciudate – acestea justifica doar pretul piperat din piata. Montura trebuie sa fie cat mai simpla, fina, dar si robusta, si sa se confunde cu mediul, ramanand vizibil doar ce trebuie sa inghita pestele. La Bazin, apa este foarte limpede, in comparatie cu alte locuri, si fara prea multa vegetatie la distante mari de mal, datorita adancimii. Pe montura cu fir de par, in locul porumbului, am adaptat si un fel de boilies pe care le prepar acasa dintr-o mamaliguta facuta din malai unguresc fin, racita in prealabil si framantata cu faina alba de grau. Jumatate din compozitie o folosesc la confectionarea unor placute pe care le pun sa fiarba pana plutesc, iar dupa ce se racesc le pudrez cu faina si le tin la rece, luand la pescuit doar cat imi trebuie. Cealalta jumatate din compozitie o framant pana incorporeaza suficienta faina si nu mai e lipicioasa, o impart pe din doua si din jumatate fac bile cu diametrul de aproximativ 14 mm, pe care le fierb pana se ridica la suprafata, apoi le pescuiesc din cratita cu o spumiera si le pun la zvantat pe o tava de plastic. Dupa racire, le asez intr-o cutie cu cateva linguri de faina, le agit bine pentru pudrare si le pastrez la rece. Rezultatul sunt niste boiliesuri cauciucate, care rezista si 24 de ore in apa. In sfarsit, ultima parte a compozitiei o framant cu faina in continuare, atat cat poate ea incorpora, si fac bile cu diametrul de maxim 25 mm, pe care le fierb si le pastrez la fel. Cu acestea din urma, am avut mari „necazuri” la inceput, linii rupte, crapi mari pierduti. Boiliesurile se pot face in diferite culori si arome, care se pot amesteca fie in mamaliga initiala, fie in timpul fierberii. Rezultatul diferitelor combinatii sunt o colectie intreaga de boilies, care dau rezultate de multe ori uimitoare. In general, evit nadele si monturile care mi-ar putea aduce un peste mic in carlig, prefer sa astept mai mult, am si timpul necesar pentru ca locuiesc aici. Nu sufar pescarii care folosesc monturile „arici” sau „bombele” cu multe ace si nici nu-i inteleg de ce doresc sa dea din maini ca nebunii, scotand platici, babusti sau carasi. Un aspect de care trebuie sa tinem seama este acela al agatatorilor. Cum am spus, Bazinul a fost un timp centrul de operari nave al Portului Liber Sulina, de la bordul navelor aruncandu-se in apa tot felul de obiecte, care acum au devenit agatatori. Aici se pot pierde monturi costisitoare si mai ales crapi, fiindca daca pescarii nu stiu de intotdeauna de existenta agatatorilor, va asigur ca pestii stiu! Nu strica, inainte de a va alege un vad, sa pieptanati fundul apei cu o montura cu plumb greu, ca sa vedeti ce obstacole sunt din larg catre mal. E interesant ca a doua jumatate a laturii de sud, o zona in care eu am avut cele mai mari capturi, este si zona cu fundul cel mai accidentat, fiindca aici a stationat pentru mai multi ani un parc de nave, care din fericire a fost mutat cu ani in urma. Aici s-au prins, pe monturi de crap (curios lucru!), dupa innadire cu boilies, porumb si alte mirodenii, si bucati frumoase de somn. Si tot aici am prins, acum trei ani, cel mai mare crap al meu, pe care l-am apreciat ca avand aproximativ 25kg (stiind foarte bine cum arata unul de 17 kg cantarit cu cateva zile inainte): pestele a esuat pe un plan inclinat in forma de jumatate de potcoava, construit de mine din pietris si nisip nu foarte fin, i-am desgatat carligul, m-am intors cu spatele sa las cu atentie lanseta pe un fultan de stuf, sa nu se zgarie, si, din nefericire, un binevoitor l-a „eliberat” inainte sa-l cantarim. Norocul este ca s-a filmat drilul! Dar asta este o alta poveste, pe care am spus-o de atatea ori, incat mi se pare ca am banalizat totul in asa hal, ca mi-e rusine mie ca am fost eu acela care a ratat o ocazie asteptata mai bine de 40 de ani. Sa mai amintesc si ca, pe latura de sud a bazinului, fost inregistrata acum cativa ani si cea mai mare captura a unei platici, de 4,7 kg, prinsa de un prieten, Alexandru Plescan. Planuri de viitor Anul trecut, pe Bazin s-a facut curatenie. Cate o epava ramasa ici colo a fost scoasa si dusa la fier vechi si urmeaza sa fie adancita intrarea in Bazin, care acum este colmatata si nu depaseste ca adancime 2 m decat pe partea estica a acesteia, unde de curand s-a dragat pe o lungime de aproximativ 60 m, o latime de 15-16 m si o adancime de 4,5 m. Astept sa vad la toamna ce pesti vor intra din Dunare. Ramane doar sa ni se permita in continuare sa pescuim liber in acest loc si, in acelasi timp, sa nu se permita pescuitul industrial, desi poate ca asta va parea o cerere prea exagerata din partea noastra. Daca s-a putut concesiona o rezervatie de proportiile intregii delte pentru pescuit comercial, de ce s-ar pastra un loc ca Bazinul Mare doar pentru pescarii sportivi? craparulsef@yahoo.com tel. 0742488152, in eventualitatea unui interes pentru asemenea informatii referitoare la noi locuri de pescuit sportiv.

webmaster
2007-07-10

Iti voi tine pumnii, Marius !
Marius, cred ca trebuie sa-ti dau un miel ! In Album am trecut gresit prenumele tau. Il voi corecta. Sunt sigur ca ar interesa pe multi pescari sa afle cum a fost la aceasta finala. Poate iti vei face timp si sa scrii un articol. Cu atat mai mult cu cat , din pacate, nu am putut fi de fata.

marius_1206
2007-07-09

salut
Imi pare rau ca nu m-am calificat si eu ....la anul voi fi mai pregatit ....promit !